Pătrăţel se trezeşte. Se uită prin cameră după care constată că-i este sete. Se ridică grăbit din pat pornind spre bucătărie. Ajuns pe hol, privește spre camera de alături și constată că sora lui doarme, pentru că nu se vedea lumină în camera ei. Intră pe întuneric în bucătărie, astfel încât ochii săi parțial deschiși, să nu ia un contact brusc cu lumina ledurilor. Se îndreaptă spre locul unde era depozitată cana lui de apă, moment în care simte că i se învârte capul. Ameţeşte. Se prinde repede de perete, cu o mână de ceas iar cu cealaltă de raftul cu oale, dar degeaba. Pătrăţel aterizează pe gresia de pe podea, împreună cu ceasul care se rostogoleşte sub masă. Rafturile și oalele îl acoperă pentru a nu i se face frig.
După câteva minute, Maimuţel aprinde lumina în camera ei. O porneşte spre baie moment în care vede deschisă uşa camerei lui Pătrăţel. Mirată o porneşte spre bucătărie, convinsă că fratele ei înfulecă de zor, golind frigiderul. Până să aprindă lumina, se împiedică şi cade peste Pătrăţel, care tresare speriat.
…
După dezastrul din noaptea trecută, din bucătărie, Maimuţel se apucă să facă curat. Începe să şteargă praful în timp ce Pătrăţel porneşte spre beci.
Ajuns în pivniță, Pătrățel îşi ia sticlele goale de apă minerală şi le numără. Face rapid un calcul şi pune o treime dintre ele în plasă. Urcă scările spre ieşirea din bloc. Ajuns afară, o salută pe bătrâna care stă pe banca din fața intrării, lângă zona verde ce împrejmuia blocul.
Pătrățel merge în piață și ajunge la magazinul dorit unde se strecoară în interior pe lângă cele patru vânzătoare vorbăreţe. După ce face schimbul de sticle pline – sticle goale, Pătrățel se îndreaptă spre casa de marcat, iar pe drum îşi alege o ciocolată. După ce plăteşte, acesta pornește agale spre casă, părăsind piața și strecurându-se prin spatele blocului, coborând apoi în beci.
Pătrățel pune sticlele pline pe raft, iar în locul lor, în plasă, pune altele goale. Iese prin faţa blocului salutând vecina, traversează piața și pătrunde în interiorul magazinului pe lângă cele patru vânzătoare. Îşi ia apa minerală, ciocolata, lasă suma fixă de plată la caseriţă și o pornește din nou spre casă. Iese din piaţă și-și continuă drumul prin spatele blocului. Coboară în beci şi repetă operaţiunile anterioare cu sticlele și pune ciocolata în raft, peste cea cumpărată anterior. Priveşte mirat spre telefonul care nu sunase deloc…. După ce stă pe gânduri, formează numărul de telefon al surorii Maimuţel, însă telefonul este ocupat:
- Iar vorbeşte!
Pătrăţel își ia ultimele sticle goale, le pune în plasă şi o porneşte din nou spre ieşire. Trecând pe lângă vecina care stătea pe bancă, o vede cum îşi scuipă în sân, făcându-şi cruce, pentru că-l vede a treia oară plecând fără a observa când acesta a revenit.
Pătrățel intră agale în piață și în magazinul pe care-l frecventase anterior. Una dintre cele patru vânzătoare le întreabă pe celelalte:
- Omul acela nu a mai trecut pe aici?
- Cred că da… doar nu vedem în reluare.
- Eu nu l-am mai văzut – spune una dintre ele, întorcând privirea spre Pătrăţel, care se afla în capătul magazinului.
- Oare am halucinaţie? Am febră…
Pătrăţel îşi continuă drumul, îşi ia sticlele cu apă, lăsându-le pe cele goale în locul lor, ia o ciocolată de pe raft şi ajunge la caseriţă. Această îl priveşte cu ochii cât cepele. Pătrăţel îi lasă suma exactă, ieşind, în timp ce această râmâne perplexă. Pătrăţel trece prin piaţă, ajungând în spatele blocului, unde un vecin tocmai închidea ușa cu lacătul.
Ajuns în beci, Pătrățel aranjează sticlele pe raft, îşi strânge plasa şi-şi sună sora. Telefonul tot ocupat. Oftează, pornind spre apartament. Ajuns în faţa uşii pe care o deschide, intră și se așează în faţa Maimuţelei care dădea cu aspiratorul. Ea opreşte aparatul privindu-l:
- Ce ai păţit!
- Cu cine tot vorbeşti la telefon?
- Cu nimeni.
- De câte ori te-am sunat era ocupat.
- Poate n-ai format bine.
- Ei…da…Uite.
Pătrăţel apelează din nou numărul ei, activând difuzorul. Se aude un ton de ocupat. Maimuţel mirată, pleacă în camera ei și revine cu telefonul. La rândul ei, ea-l apelează pe Pătrăţel şi…ocupat. Cei doi își privesc smarthphon-urile, apoi Pătrăţel face schimb de telefon cu Maimuțel și o sună din nou pe Maimuţel, iar telefonul din mâna ei, se face auzit. Oftează amândoi, îşi lasă telefoanele separat, pe masa din bucătărie, apoi pleacă fiecare în treaba lui.
Maimuţel ajunge cu aspiratorul în faţa uşii de la intrare. Pătrăţel o vede și merge lângă ea. Îi face semn să-l lase pe el să continue treaba. Maimuţel, mirată, se retrage în spatele lui. Pătrăţel deschide uşa de la intrare şi începe să aspire preşul. Vecina de alături deschide uşa și priveşte zâmbind:
- Ce vecin harnic am….
- Da..da…
Pătrăţel termină de curăţat preşul, închide uşa, oferind apoi aspiratorul surorii lui, făcându-i semn să continue treaba. El se retrage în camera ei, unde Maimuțel deja făcuse curat, astfel că se întinde în fotoliu și pornește televizorul.
…
Maimuţel termină curăţenia. Pătrăţel iese din cameră şi merge pe balcon, intrând în cămară. Maimuţel iese pe balcon și scutură hainele de praf şi apoi le pune în dulap. Pătrățel revine în bucătărie și ia un scăunel. Intră în cămară și se urcă pe scăunele căutând ceva pe rafturi. Maimuțel aranjează ultimele haine găsite pe cuier și vede uşa de la balcon deschisă şi o încuie, ieşind după ce strigă în direcţia camerei lui Pătrățel:
- Mă duc până la Gogoşar, Pătrăţel.
Pătrăţel nu aude nimic. Îşi pune ciocolăţile cumpărate în cămara şi vrea să intre în apartament. Uşa este încuiată. O împinge. Bate în uşă. Nimic. Ţipă…dar nu se aude nimic prin termopan. Îşi caută telefonul în buzunar, dar nu-l găseşte. Vede prin geam, două telefoane identice, pe masă…. Bate din nou în uşă dar degeaba. Oftează. Priveşte pe balcon și începe să strige. Nu-l aude nimeni. Vecina din faţa blocului îl vede şi-i face semn să stea liniştit.
Bătrâna se ridică de pe bancă şi-i arată un pulover pe care-l tricota. Pătrăţel strigă la ea să meargă la Gogoşar. Bătrâna îi face semn că nu aude. Îi mai arată încă o dată puloverul, iar Pătrăţel, consolat îi dă un like cu degetul. Bătrâna fericită, îşi reocupă locul pe bancă continuându-şi treaba. Pătrăţel începe să mănânce o ciocolată pe care o ia de pe raftul din cămară.
…
Maimuţel îşi termină ceaiul de tei. Gogoşar i se adresează:
- Ce o fi cu Pătrăţel de nu a venit?
- E ciudat azi. A căzut azi noapte şi are un cucui.
- Un cui? – întreabă Gogonel care apare din apartamentul vecin, în timp ce-şi pune cheile pe masă, după care le ia şi le repune în buzunar.
- Cucui.
- Aha. Eu merg la un amic. Ne vedem diseară. Pătrățel face nazuri – spune Gogonel. Cred că e supărat că nu-l iau cu mine.
- Bine, cum zici…. Şi eu plec la cumpărături – spune Gogoşar.
- Ne vedem…
Gogonel ia cheile de pe masă și pleacă. Gogoşar merge în sufragerie de unde revine cu o bluză de culoare turcoaz:
- Îţi place?
- Super, Gogoşar. Ieri mi-am cumpărat şi eu o fustă. O să-ţi arăt ce faină este!
- Mă duc să văd dacă mai găsesc una de altă culoare, îmi place modelul.
- Da…da…Eu merg la cofetărie să mă întâlnesc cu o prietenă.
- Bine. Atunci plec şi eu acum. Ne vedem diseară.
- Da…
…
Pătrăţel privește în zare dar le vede prea târziu pe Gogoşar şi Maimuţel, trecând prin fața blocului, pentru ca ele să-i audă stigătele. Oftează din nou şi-şi ia încă o ciocolată. Era ultima din cele trei pe care abia le cumpărase.
Maimuţel ajunge la cofetărie. O fată zâmbitoare se apropie de ea:
- Te-am tot sunat să…
- Aualeu…Am lăsat telefonul acasă. Oricum nu mă caută nimeni altcineva. Povesteşte-mi despre tine, te-ai măritat…ce ai mai făcut de la terminarea liceului?
- Am multe de povestit….
- Avem timp.
…
Se lasă seara. Maimuţel ajunge acasă. Intră în bloc şi-şi caută cheile. Nu le găseşte.
- Nici chei…nici telefon…
Apare vecina care stătea pe bancă și deschide ușa de la intrarea în bloc. Maimuțel îi mulțumește, iar bătrâna își face cruce. Maimuțel zâmbește și urcă cu liftul la apartament și apasă soneria. Nu se aude nici măcar o mişcare. O porneşte spre apartamentul unde stă Gogoşar. Ușa este deschisă și intră la ea, privind în jur:
- Pătrăţel…
- Nu l-am văzut azi.
- Hm. Nu am lăsat cheile aici?
- Nu le-am văzut. Să le căutăm. Dar unde umblă Pătrăţel?
- Nu ştiu – oftează Maimuţel.
Cele două fete caută de zor, nişte chei ce au dispărut ca prin farmec.
- Poate le-a luat Gogonel.
- Da… Să-l sun, dar nu am telefon.
- Sun eu, spune Gogoşar.
După ce formează numărul, cele două fete aşteaptă răbdătoare ca vocea de la celălalt capăt al firului să se facă auzită. Dar nu este aşa.
- Să bem o cafea?
- Da…Gogoşar…bărbaţii ăstia …dispar…
Peste încă zece minute, Gogoşar îl apelează iar pe Gogonel. În final, acesta răspunde:
- Acum vin. Nu aveţi răbdare? Acum intru în bloc.
După câteva minute, Gogonel apare vesel lângă ele. Maimuţel îl priveşte şi Gogoşar îl ia la rost:
- Ai luat cumva cheile altcuiva de aici?
- Eu? Nu… de ce?
Gogonel se scotoceşte în buzunar şi-şi scoate cheile:
- Sunt ale mele.
- Altele nu ai? – întreabă Maimuţel.
- Nu cred.. mă caut.. nu.. ba da..
Gogonel mai scoate şi din celălalt buzunar un set de chei, pe care Maimuţel le recunoaşte:
- Of!
- Din greşeală…Trebuia să mă suni!
- Nu am avut telefonul…Te-a sunat Gogoşar.
- Da?…da…nu am auzit.
- Mă duc să-mi recuperez telefonul, de acasă, poate sună Pătrăţel – zice Maimuţel, pornind spre ieşire.
- Vin şi eu, să văd fusta care ai luat-o ieri, spune Gogoşar
- Şi eu? – întreabă Gogonel
- Hai şi tu.
Cei trei o pornesc spre apartamentul lui Pătrăţel. Maimuţel descuie uşa şi pătrunde în bucătărie, urmată de vecinii ei. Vede ambele telefoane pe masă, precum şi lumina aprinsă pe balcon.
- Văd că nu faci economie – constată Gogonel
- Ciudat! – remarcă Maimuţel care deschide uşa ca să iasă, moment în care-l vede pe Pătrăţel.
Acesta sare fericit în picioare, dintre cartoane şi hârtii de ciocolată, îmbrăţisându-i pe toţi:
- Ce mă bucur că vă văd!
Povestire publicată în antologia: Primăvara se numără prozele, Editura Inspirescu, 2021
cluclucrian
Stiinta Tehnica si Literatura 