Călătorie spre infinit

Publicată în colaborare cu alţi autori, în antologia “Proza. Literatura română contemporană” , Editura Art Creativ, București , 2020,  ISBN : 978-606-8852-89-8.

Editor: Daniela Toma

Coperta: Corina Rezai

Junior Editor: Iulia Toma

Grafică: Corina Rezai

“LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ – PROZA,, antologie de proză contemporană, Editura Art Creativ, Bucureşti, 2020

nădăjduiesc că în felul acesta autorii prezenţi au lăsat încă o urmă după care vor fi recunoscuţi, au confirmat încă o dată în plus că proza scurtă este competitivă, se află într-o formă bună şi în ton cu literatura care contează

şi oare nu este acesta un lucru excepţional?

ba da, chiar este…iată, de ce spun asta:

„Când s-a înnoptat, bărbatul a bătut la poarta mea. A apăsat butonul soneriei şi atunci am simţit cum sunetul strident începe să se propage prin fire, apoi prin pereţi, tot mai puternic, până când s-a oprit, ca o explozie, în inima întunericului. Avea un corp fără umbră. Îl priveam prin întunericul deplin şi vederea nu mi se termina nicăieri…”

„- Nici nu te-am recunoscut iarna trecută, când mi-ai sunat la ușă. Au trecut ani… Pia…spuse și sorbi o înghițitură. Eu ți-am pus numele ăsta, știi? Când te-au găsit în colțul străzii plângând și tremurând, mama a sunat la poliție, dar nu i-au răspuns la telefon și te-a adus acasă. „Mamă…Spuneți-i Pia! Uite cum tremură, ca piftia!” Și așa ți-a rămas numele. De fapt, nici nu știu cum te cheamă… nu a venit nimeni după tine. Nu știu cine ești!…zise și luă o înghițitură de băutură cu care își clăti îndelung gura…”

„Din ce în ce mai des, pe stradă, el. La braţ cu fata cartierului, teroare pentru albi, Mandela. Brunetă şi rea, ţâţe mici, subţirica de colină. Îl pârleşte sistematic. De bani, la Bomba lu’ Miluţă, lumea e a lor, curge vodca. „Ia, domnule Bratu! Hai, numa’ un gât! Uite, te pupă şi Mandela!” Scap, sunt cu maşina.”

„Răcoarea dimineţii îi făcea bine, dar oamenii care treceau pe lângă ea, către serviciu sau la cumpărături, o dezgustau. Era ceva între dizgraţios şi erotic, ceva foarte neplăcut în fond. Excluzând bătrânii, unii tineri o scârbeau, părând nişte maşini stricate, dar foarte mulţi aveau în ei ceva care o făcea să-i fiarbă sângele, să se înroşească şi să simtă cum i se strânge stomacul.”

„Plec cu rochia ambalată elegant, calc indiferentă pe marele bulevard şi îţi zâmbesc ţie, necunoscutule!…
Oraşul luminii rămâne o mare cabină de probă.”

desigur, unele concepte pot fi încă dezvoltate, mizele textelor pot fi oricând mărite, dramatismul anumitor situaţii mai accentuat, dar asta ţine de gustul fiecăruia, de viziuni, de formule şi de experienţa autorului, fără doar şi poate

implicarea, prezenţa efectivă cu toată fiinţa sunt lucruri absolut necesare scrisului, cu atât mai mult unui gen literar cum este proza scurtă care, iată, începe să prindă contur, se reinventează

contează însă extrem de mult emoţia care înseamnă revenire la viaţă şi care amplifică toate celelalte stări, dar şi convingerea că trăieşti cu pasiune nu doar propria viaţă, ci şi o alta, şi încă una, şi tot aşa atâtea altele…

(Daniela Toma)  .

Pentru povestire clic aici.