Pătrăţel suferind

       Pătrăţel se simte groaznic…pentru avea loc un război în capul lui. Gâtul îl ustura, nasul se încăpăţâna să rămână înfundat, tusea îl însoţea iar orice zgomot cât de mic îi provoca atacuri fulminante asupra capului. Frisoanele îi ţineau deasemenea companie.
După o zi de suferinţă şi o noapte albă, îşi tot verifică gâtul şi capul să vadă dacă sunt la locul lor. Ameţeala îl cuprindea ca o iubită ce nu vroia să fie părăsită.
Se îmbracă corespunzător frigului de afară, pornind spre destinaţia finală. Cu atâtea haine pe el, simte că se rostogoleşte, lucru care se şi întâmplat la un moment dat, căzând şi lovindu-se în cot!
Se ridică buimac, sub privirile unei bătrâne care cânta şi ţipa la câini, de pe balconul blocului, unde a avut loc evenimentul. Verificându-şi capul dacă este pe umeri, o porneşte agale pe cărare, ajungând în staţia de autobuz.
După câteva zeci de minute, hop şi autobuzul. Pătrăţel se asează într-un colţ pentru a evita orice discuţie. Scrâşneşte la fiecare deschidere zgomotoasă a uşilor, în staţii. Maşina se deplasează încet dar ameţeala îl cuprinde şi aşa. Priveşte figurile împietrite ale celor din jur, ce par mai bolnavi ca el. Pătrăţel se cutremură la gândul şi ei ar merge la acelaşi doctor, cu el, unde ar putea fi coadă! Era fericit că vorbise cu Maimuţel să-l programeze.
…………………………………
Gogoşar apare lângă Maimuţel, la fereastră. Se uită la bătrâna de pe bancă exclamând:
– Zici că-i o statuie!
– Poate lucrează la poliţie…Nu are musafiri niciodată?
– A avut acum vreo lună, două…
– Da? Cine?
– Fiul.
– Păi de ce nu mai vine?
– S-a însurat. Ea i-a transmis că dacă se însoară cu femeia cu care vroia el, ea se aruncă de pe balcon.
– Aha! Şi?
– După nuntă, a venit băiatul cu echipa de filmare. Se zice că a vrut să o filmeze cum se aruncă…
– Poate vroia să o prindă! – zice Maimuţel
– De unde? Stă la parter!
……………………………………..
În sfârşit , Pătrăţel răsuflă uşurat. A ajuns la destinaţie. Coboară repede pornind spre blocul unde era cabinetul medical. Nu mai fusese pe acolo de vreo zece ani…La intrare este o asistentă bătrână, total diferită de cea tânără şi frumoasă, de care-şi amintea cu drag, Pătrăţel:
– O… a îmbătrânit în 10 ani, cât alţii în 40 …
– Aveţi programare?
– Da.
– Numele.
– Pătrăţel.
– Da?…Nu este…
– Cum să nu fie. Dr. Wol….
– Dar aici este doctor Ghiţă.
– Şi Wol…
– A… nu mai are cabinet aici… de vreo opt ani.Cred că aveţi febră de aţi uitat…
– Dar unde are…
– În capătul oraşului….
Pătrăţel îşi notează adresa şi o porneşte din nou la drum. Urcă în alt autobuz. Aceleaşi scrăşnituri la închiderea uşilor, aceeaşi ameţeală, deşi viteza era mult mai mare…
Până la urmă ajunge la destinaţie. Îşi priveşte ceasul și constată că a întârziat. Coboară şi se deplasează spre cabinet. Ajuns acolo, un bătrânel intră repede înaintea lui pentru a nu fi acela ultimul.
Lume multă. Pătrăţel , după câteva ore de privit în jur, ca un muribund, observând pereţii crăpaţi, becul care pâlpâia şi chipurile înfrigurate ale celor din jur, se trezeşte singur în sală.
Doctorul iese şi se bucură:
– Am terminat! Domnule, sunteţi la mine?
Pătrăţel se uită în jur, încet să nu-şi deregleze capul şi răspunde:
– Da
– Poftiţi… Luaţi loc. Ce vă supără!
– Sora mea când este dezordonată.
– Poftim?
– Nu se vede? – arată Pătrăţel spre cap, gât…Nu vă mai spun că mă doare şi în cot!
– Mda…Uitaţi vă scriu o reţetă.
……………………………
Primind reţetele de la asistenta pe care o recunoscuse Pătrăţel, acesta intră în farmacia din apropiere.
Farmacista ia reţetele şi pregăteşte medicamentele:
– Card aveţi?
– Da – întinde Pătrăţel cardul de la bancomat. E al vecinei mele, nu mai ştiu pinul.
– Mă refer la cardul farmaciei noastre.
– A da… – Pătrăţel scoate din buzunat un teanc de carduri, oferindu-le domnişoarei să-l aleagă pe cel potrivit.

Pătrăţel abia reuseşte să deschidă uşa locuinţei din cauza pungii imense cu medicamente. Se aşează pe scaun şi începe să ia câte o pastilă din fiecare cutie. Se uită în jur… durerea persistă. Mai ia câte un rând din fiecare medicament…. apoi adoarme. Se trezeşte, capul continuă să-l doară şi mai ia o tură de medicamente.
……………………………………………………………
Pătrăţel se trezeşte în palme, la propriu şi la figurat. Priveşte uimit la Gogoşar:
– Încă nu eşti nevasta mea şi mă baţi!
– Şi-a revenit! – se bucură Gogoşar
– Ce bine – aplaudă Maimuţel
– A venit şi ambulanţa, anunţă Gogonel, în timp ce o doctoriţă împreună cu un brancardier pătrund în încăpere.
…………………………………………………………….
Pătrăţel este fericit. Capul este la locul său dar începe să-l doară măseaua…

Publicitate
Acest articol a fost publicat în Patratel si Gogosar și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s