Torturi

Soarele devine tot mai ameninţător. Căldura începe să devină insuportabilă. Bietul Castravete simte că este vlăguit. El se deplasează tot mai „lipit” de clădirile pe lângă care trece. Văzând că şi alţii fac la fel, în momentul când se intersectează cu aceştia, se opreşte să admire vitrina, reclama. Aşa obsearvă anunţurile despre filme, se uită la poze.
La un moment dat, obsearvă aceeaşi tactică, folosită şi de o femeie corpolentă. Ajuns lângă ea, descoperă că nu o poate depăşi decât trecând prin soare sau sărind peste ea! Vede o uşă deschisă şi intră. Este o cofetărie. Vede biletele cu preţuri şi reclame. Ajuns lângă tejghea, vede un anunţ mare: „Executăm torturi”. Îşi aduce aminte de reclama filmului observat cu puţin timp înainte.
Vânzătoarea i se adresează afisând un zâmbet fermecător:
– Ce doriţi domnule?
– Păi…să vedem…
– Da…avem de tote…scuze…de toate….
– Mda. Executaţi şi torturi?
– Da. Cum să nu.
– Pentru oricine?
– Da…da.
Între timp, femeia corpolentă apare şi ea în cofetărie. Oftează scurt la vederea prăjiturilor şi se aşează cuminte la coadă, în spatele lui Castravete, aşteptându-şi totuşi nerăbdătoare, momentul când îi vine rândul să-şi comande cele necesare:
– Dacă domnu nu este hotărât, aleg eu….
– Ba da…sunt!
– Bine.
– Deci ce torturi executaţi?
– Din toate sortimentele. Mai mari, mai mici.
– Adică mai uşoare..mai dureroase….
– Da…Orice tip.
– Eu am luat de ciocolată, spune femeia din spatele lui Castravete.
– Serios? – întrebă amuzat Castravete. Şi a durut?
– A fost bun!
– Executaţi şi pentru dvs.? Adică colege?
– Da..normal… – răspunde vânzătoarea.
– Şi dacă eu vreau să executaţi tortura pentru cineva, o faceţi?
– Da…cum să nu.
– Cât durează?
– Păi este ceva…Mâine ar fi gata.
– Păi eu vreau să asist la torturi.
– Păi…până acum nimeni nu a solicitat asata… – răspunde vânzătoarea.
– Altfel nu are haz! – răspunde Castravete.
– Bine…O să vorbesc cu bucătăreasa…
– Nu dvs., faceţi torturile?
– Firma. Nu eu.
– Aha…Trebuie persoane puternice…
– Nu chiar…De care doriţi?
– Păi….hm…
– De ciocolată este bun – spune femeia din spatele lui Castravete.
– Avem şi cu fructe – răspunde şi vânzătoarea.
– Da….
– Sunt…
– M-am decis. Vreau să să faceţi tortura doamnei din spate.
– Mie…cum aşa…mulţumesc… – răspunde buimacă femeia.
– Da.
– De ciocolată? – întreabă vânzătoarea, fericită că clientul este decis în privinţa propriei lui dorinţe.
– Da…
– Bine – vânzătoarea începe să noteze pe o hârtie.
– Deci vreau…să daţi ciocolată multă în gură, apoi să-i loviţi piciorul cu ciocanul, îi strângeţi degetul cu patentul…
– Poftim! – întreabă uimită vânzătoarea, în timp ce femeia din spatele lui Castravete rămâne cu gura căscată.
– Păi, vreau tortură adevărată…Uitaţi că a deschis deja gura, daţi ciocolata şi treceţi la treabă.
Vânzătoarea rămâne şi ea perplexă. Castravete se uită la cele două femei, iar înainte de a ieşi le spune:
– Vă lăudaţi că faceţi torturi şi habar nu aveţi…Mai mergeţi la filmul de alături…of.. of… Vroiam şi eu să văd pe viu filmul dar voi…nu şi nu! Aţi rămas ca-n filmele mute de altădată! Să nu vă intre o muscă în gură!
Castravete iese pe uşă trântind-o, zgomot care le readuce pe cele două femei la realitate.

Acest articol a fost publicat în Patratel si Gogosar și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s