Năzbâtii şi năbădăi

Pătrăţel se plimbă relaxat, după o masă copioasă prin centru. Intră hotărât într-o berărie.
Se aşează la o masă, lângă mai multe persoane, cu care schimbă câteva vorbe în timp ce apare chelnerul:
– Domnul, ce doriţi?
– Dai o bere!?
– Da – răspunse chelnerul. De care?
– La halbă.
– Imediat.
Chelnerul pleacă şi revine în câteva secunde cu halba de bere solicitată. Pătrăţel o termină într-o clipă după care se ridică şi dă să plece. Chelnerul apare lângă el:
– Domnule, să nu uitaţi să plătiţi berea!
– Care bere?
– Care aţi consumat-o.
– Dacă am consumat-o, de ce să o mai plătesc?
– Păi…aşa se face…
– Berea care ai adus-o?
– Da.
– Păi, te-am întrebat, dai o bere? Ai zis da…Dacă ziceai că nu, nu luam, că nu am bani…
– Dar… – se opri chelnerul, rămas fără cuvinte.
– Uite şi mesenii te-au auzit, nu? – întrebă Pătrăţel pe cei de la masă, care încuviinţau cele spuse de Pătrăţel
Până la urmă, patronul ce apăruse în zonă, asistând la ultima parte a discuţiei, îi mulţumi lui Pătrăţel de vizită, anunţându-l că berea este din partea casei.
Pătrăţel fericit, o porneşte spre casă.
Simte brusc o durere puternică de stomac şi fuge spre spital.

Castravete vede o mulţime adunată, cu pancarte şi lozinci.
Doi poliţişti încearcă să dirijeze circulaţia şi să evite manifestanţii. Castravete se uită la ei, adresându-se unuia din ei:
– Dacă ăstia fac linişte…mă lăsaţi să dirijez câteva maşimi?
– Da…da… – zise uimit şi bucuros un poliţişt.
Auzind acestea, Castravete se apropie de un bărbat şi o femeie care erau în faţă şi strigau cel mai tare din mulţime:
– Nu aţi auzit? – întrebă Castravete
– Ce anume?
– A picat.
– Cine?
– Omul vostru…a căzut…de pe scaun.
– Cum?!
– Plecaţi să vedeţi la ştiri, spuse Castravete care o porneşte spre poliţişt.
Manifestanţii erau nehotărâţi. Poliţiştul era uimit că se făcuse linişte iar Castravete îi luă fluierul şi se pune în mijlocul intersecţiei.
Până să ajungă poliţiştul lângă el, Castravete gesticulează şi fluieră, oprind maşini, din ambele sensuri, aşezate faţă în faţă. Mai gesticulează un pic, făcând blocaj în intersecţie. Lasă fluierul şi fuge printre maşini.
Între timp, poliţiştii se chinuiau să facă ordine, încurcaţi şi de manifestanţii care au intrat pe carosabil, strigându-şi mai tare, problemele.

Doctorul încearcă să afle ce problemă are pacientul.
Îl consultă şi-i ia tensiunea:
– Iar mă apucă durerea…am diaree…de 2 ore
– Da domnu Pătrăţel….Tensiunea…nu se poate citi…
– Auăleo, s-a pierdut tensiunea!
– Nu…dar ţineţi mâna vertical, vă rog….
– Domne…mă doare ….stomacul
– Of…Nu ştiu ce să fie
– Hai că mă grăbesc, trebuie să termin laptele bătut cu căpşuni.
– Aţi mâncat combinaţia asta?
– Da…şi roşii…
– Auăleo!
– Şi m-am refăcut cu o bere!
– Domnule, astea sunt cauzele, au fermentat, amestecat…
– Ce anume? Aţi găsit tensiunea?
– Acum…Hai să mai luăm o dată! – zise doctorul bucuros că rezolvase una din dilemele pacientului

Castravete loveşte cu scaunul în podea. Vecinul de sub el, Pătrăţel, apare la uşă:
– Ce faci Pătrăţel?
– Am pierdut tensiunea.
– Nasol…
– Ce cauţi Castravete?
– Încă nu ştiu, dar când îl voi găsi, te anunţ.
– Ok…
– Nu asta căutam… – zise Castravete, aruncând pe canapea obiectul găsit între timp
– Eu plec…
– Bine. Pe diseară!
– Da…
În timp ce Pătrăţel pleacă, Castravete găseşte ceva, ce pare să fie ceea ce căuta.

Pătrăţel se opreşte la brutărie. Era nehotărât.
Se gândeşte un moment apoi i se adresează vânzătorului, care vroia să scape repede de marfă pentru a pleca acasă:
– Pâine ai?
– Da…albă sau neagră feliată.
– Care e diferenţa?
– Făina.
– Aha…Care e mai bună?
– Depinde de gust.
– Aha…
– Mai am câte una din fiecare.
– Mda…e greu să mă hotărăsc – zise Pătrăţel plecând.
Pătrăţel face un tur al clădirii unde era brutăria. Vânzătorul încă mai avea cele două pâini. Pătrăţel îi arătă banii zicând:
– Execută o pâine!
– Da…Care? Luaţi ambele, să stiţi data viitoare….
– Bine – zise Pătrăţel ce întinde plasa în care vânzătorul îndeasă fericit ultimele pâini.
Pătrăţel trage fermoarul peste plasă şi o porneşte spre casă. Vânzătorul strigă la el:
– Trebuie să plătiţi….
– Ce să plătesc?
– Păi pâinea.
– Care?
– Amândouă…
– De ce? Eu ţi-am cerut să execuţi o pâine nu să mi-o vinzi
– Dar mi-aţi arătat banii….
– Păi am arătat că am bani…i-am scos la aer
– Dar…
– Lasă, mâine îţi aduc una înapoi şi-ţi plătesc cea consumată… Pe mâine.
Pătrăţel îşi pune căştile pentru a asculta muzică în urechi, pornind spre casă. Vânzătorul rămas fără replică, porneşte să încuie magazinul.

Castravete serveşte o bere la bar. Este mândru deoarece încearcă o experienţă nouă. Cei de la bar, erau ca la ei acasă. Brusc privirea i se îndreptă spre stânga, unde o femeie în rochie roşie privea cu insistenţă spre zona unde se afla el.
Acesta mai gustă din bere, după care văzând insistenţa acelei femei, priveşte în spate dar nu vede pe nimeni. Brusc se gândeşte că femeia se uita la el.
Castravete se ridică, se uită într-un geam să vadă dacă era ceva în neregulă cu ţinuta lui. Totul era ok. Femeia continuă să-i zâmbească.
Castravete îşi ia paharul şi se aşează la o masă.

Pătrăţel tocmai îşi termină franzela albă. Era bună. Apoi o încearcă pe cea neagră. Era la fel de bună.
– Clar, le mănânc pe amândouă! Nu duc nimic înapoi deci nu am de ce să merg să le plătesc…. Stomacul nu mă doare…. Unde o fi Castravete că nu bate în tavan să ne vedem la o carte….!?

Femeia cu paharul de băutură se îndreaptă spre Castravete:
– Pot lua loc?
– …. – Castravete se uită la femeie, la scaun….
– ….
– Da….Deşi rochia e cam strâmtă şi se poate rupe….
– Da…se poate rupe … depinde… – zice femeia zâmbind
– Da…clar…
– Hm…eşti un pic cam pervers….nu?
– Adică?
– Ştii….vrei mai multe….speciale…
– Da…Ai un cadou pentru mine?
– Normal.
– Ce anume?
– Vedem… la tine? Acasă?
– Da…hai… lasă că mai bem şi altădată – zise Castravete ridicându-se de pe scaun.
Femeia fericită aproape aleargă după el, nesezizând nimeni, că au plecat fără să plătească.

Femeia se aşează pe canapea. Castravete se învârte agitat prin cameră
– Eşti stresat? O să fie bine…
– Da… Ce mi-ai adus cadou?
– Vrei să vezi?
– Da!
– Caută – răspunse femeia întinzându-se pe canapea
– Unde? – începe Castravete căutând în poşeta ei
– Pe mine….
– Da?
– Da… – spuse femeia cu un glas suav
Brusc femeia sări din pat, datorită faptului că Castravete o gâdila căutând sub hainele ei. Partea de sus a rochii se desprinde iar o mică ciupitură, provoacă un gest brusc al partenerei care răstoarnă scaunul de pe masă.
Ea se fereşte, de mâinile brutale ale lui Castravete, în timp ce pe uşă îşi face apariţia Pătrăţel, ce auzise semnalul vecinului.
Femeia priveşte îngrozită la cei doi:
– Voi sunteţi nebuni şi perverşi rău!
Scapă din mâinile lui Castravete, îşi ia poşeta şi fuge pe scări în jos….
Castravete priveşte în urma, remarcând:
– No, n-am găsit cadoul…..

Acest articol a fost publicat în Patratel si Gogosar și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s