Cadoul mirific

Castravete opreşte apa de la duş. I s-a părut că aude soneria de la uşă. Ascultă cu urechile ciulită şi un nou sunet, îi confirmă prima impresie. Mulţumit de aceasta, porneşte din nou apa, continuându-şi duşul.
După ce se săpuneşte şi pe picioare începe să danseze de zor. Apa fierbinte îl face să sară din cadă, direct pe gresia de pe podea. Aceasta fiind udă, covoraşul alunecă iar Castravete, în cădere rupe agăţătoarea prosopului de care se ţinuse.
Buimac, ca după o beţie cruntă, Castravete revine în cadă pentru a-şi termina treaba pe care o începuse, în timp ce soneria se face din nou auzită.
Castravete îşi face treaba tacticos şi apoi se şterge cu prosopul, pornind spre uşa de la intrare. Îşi ia halatul şi deschide uşa:
– Salut Castravete!
– Salut Pătrăţel, care-i baiul?
– Păi am nevoie de ajutor!
– Oricând.
– Mersi.
– Care-i problema?
– Trebuie să mut mobila….
– A…nu pot… Trebuie să plec… Nu ştiu când mă întorc!
– Doar un scaun…
– ?!
– Ca să petrecem!
– Da?
– Am primit cadou o pălincă bună de Ardeal… Poate o degustăm… o verificăm..
– Da.Cum să nu! Acum mă îmbrac şi vin!
– Dar nu trebuie să pleci?
– Amân pe mâine…
– Bine.
– Prietenul la nevoie se cunoaşte!
– Aşa este…

Pătrăţel toarnă din nou în pahare.
– Noroc!
– Noroc.
– Măi Pătrăţel, dă şi tu o măslină dacă tot m-ai chemat!
– Bine…măi…
Pătrăţel începe să caute prin frigider. Bombăne. Revine lângă vecinul său:
– Am doar ceapă…
– Bună şi aia – zice Castravete care începe să îndese ceapa în solniţa de pe masă.
– Aşa este… – spuse Pătrăţel care-l imită pe Castravete.
Castravete porneşte televizorul şi începe să butoneze telecomanda.
Pătrăţel scapă paharul pe jos, privind apoi spre cioburile care-l priveau sfidător:
– S-a dus paharul….
– Lasă că-i cu noroc!
– Da…Se zice…
– Mergi la magazin, la garanţii, îl schimbi.
– Are peste doi ani.
– Şi ? Iei mâine unul şi-l duci apoi înapoi!
– Da… Ai dreptate… duc înapoi ciobul… Ia să strâng cu atenţie.
În timp ce Pătrăţel recuperează cioburile într-o pungă, vecinul său începe să pună sare pe florile de pe masă.
Pătrăţel îşi termină treaba şi simte o uşoară ameţeală. Se aşează pe scaun şi goleşte paharul. Ia sticlă şi vede că interiorul acestuia se află doar aer:
– Gata!
– Da… Să plec şi eu…
Castravete se ridică alene dar cade înapoi pe scaun:
– Eşti obosit? – întrebă Pătrăţel
– Da… Abia mă ţin pe picioare…
– Hai, te duc eu acasă!
Castravete se prinde de mână lui Pătrăţel şi o pornesc încet afară. Ajunşi la Castravete, Pătrăţel cade în fund. Castravete îl ajută să se ridice:
– Hai, te duc acasă…
– Mulţumesc…
Cei doi o pornesc înapoi.

Castravete nu se poate îndepărta de uşa vecinului, care vâzându-l, îl ia de braţ şi o pornesc,  din nou, spre locuinţa acestuia.
– Se pare că doar împreună putem reuşi!
– Unde-s doi puterea creşte, iar alcoolul nu sporeşte!

Cei doi îşi continuă drumul între cele două apartament. Un vecin, văzând că lumina pe scară se tot aprinde, se stinge, non-stop, intuieşte că aceasta s-a defectat. Acesta merge la tabloul electric, aflat pe palierul său, unde decuplează siguranţa. În acelaşi timp se aude un zgomot de bufnitură, la etajul superior şi o flamă a unui fir care-l orbeşte momentan provocându-i căderea.

O vecină iese pe scară şi coborând, găseşte doi bărbaţi ce dormeau în faţa unei uşi deschise, ia mai jos, un altul ce îmbrăţisa o floare aflată lângă un tablou electric…

Acest articol a fost publicat în Patratel si Gogosar și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s