La beci

Pătrăţel intră repede în locuinţa lui Castravete. Se aşează pe primul scaun şi începe să vorbească repede, mult, aşa cum nu prea îi stătea în fire:
– Am văzut-o pe vecina.
– Pe…
– Gogoşar…Este tare elegantă. Oare unde merege?
– Păi pune-i o întrebare…
– Nu…Oare are un prieten? Am pierdut-o şi pe ea! N-am noroc niciodată – oftează Pătrăţel
– Dar când ai fost cu ea – se miră Castravete.
– Încă nu am fost, dar mi-am propus – oftează Pătrăţel.
Soneria de la uşă, se face auzită. Castravete porneşte în direcţia sunetului, deschizând larg uşa. În cadrul ei, apare Gogoşar, care priveşte zâmbitoare la cei doi vecini. Apoi se adresează, privind intens, spre Pătrăţel:
– Trebuie să merg în beci, să caut nişte lână, în valize. Mă însoţeşte cineva?
– Da…da… – sare Pătrăţel de pe scaun pornind spre ieşire.
– Da…du-te..poate sunt şoricei pe acolo – spune Castravete.
Gogoşar o porneşte agale spre lift, urmată de Pătrăţel. Urcă în ascensor şi coboară la parter. O pornesc spre beci. Pătrăţel aprinde lumina şi o merge înainte, urmat de Gogoşar. La un moment dat, ea se opreşte:
– Beciul meu este în stângă…nu în dreapta.
– Da…da…Aici este?
– Da.
Pătrăţel ia cheia din mâna vecinei, descuie şi intră , aprinzând lumina. Se uită în jur, timp în care Gogoşar începe să caute prin valize. Pătrăţel priveşte atent în jur. Apoi îşi aduce aminte motivul pentru care se află acolo şi începe să o ajute pe Gogoşar. Îi ţine valiza, astfel încât ea să-i studieze conţinutul. Începe să caute, moment în care se aude sunetul telefonului mobil a lui Pătrăţel, concomitent cu o săritură a ei, în braţele lui Pătrăţel. Amândoi se sperie, Gogoşar de sunetul telefonului în liniştea locului, iar Pătrăţel, de îmbrăţişarea neaşteptată a vecinei. Gogoşar oftează, desprinzându-se de Pătrăţel şi continuă să caute, oferindu-i mai multe ghemotoace lui Pătrăţel, care le îndeasă în buzunar, în timp ce acesta vorbeşte la telefon.
– Te aştept mâine la ziua nepotului
– Îhi.
– Să vii pe la cinci.
– Îhi.
– Să nu iei haine pentru el.
– Îhi.
– Te sun mâine. De câte ori spui îhi, ştiu că nu eşti atent, dar spui ceva ca să nu taci.
– Îhi…Poftim?
– Vorbim mâine, frăţioare.
Pătrăţel termină convorbirea uitând deja discuţia. Gogoşar îi arată ceva pe jos. Pătrăţel se uită, se sperie şi fuge, urmat de cele două chestii de pe jos. Se uită atent, răsuflă uşurat, sub privirile uimite ale vecinei:
– Credeam că sunt şoricei…Nu am văzut că sunt bucăţi din ghemotoacele de lână din buzunar….căzute…..

Acest articol a fost publicat în Patratel si Gogosar și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la La beci

  1. Pingback: Aventuri cu Pătrăţel şi Gogoşar | Stiinta Tehnica si Literatura

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s